Lacurile cu bitum, formaţiunile fascinante şi pline de istorie despre care puţini ştiu – GALERIE FOTO

Unele dintre cele mai neobişnuite lacuri din lume sunt cele în care se află bitum, material folosit cu precădere de constructori la realizarea şoselelor. Aceste formaţiuni naturale par, la prima vedere, ieşite din comun, ţinând cont de faptul că noi ştim astăzi că smoala este un produs obţinut prin oxidarea artificială la cald a reziduurilor de petrol. 

În momentul de faţă, sunt cunoscute foarte puţine lacuri cu bitum. Unul dintre cele mai întinse suprafeţe de acest tip este localizată în satul La Brea, din sud-vestul insulei Trinidad, şi este cunoscută sub numele de ,,Lacul cu smoală”. Formaţiunea ocupă o suprafaţă de aproximativ 40 de hectare şi se presupune că are o adâncime maximă de circa 75 de metri. 

• Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori

Galerie foto

vezi galeria
5 foto

Specialiştii presupun că lacul s-a format în urmă cu câteva mii de ani, în timpul unui proces de subducţie. Acesta a avut loc în momentul în care placa continentală caraibiană s-a scufundat sub o altă placă continentală. Atunci au apărut falii ce au permis ţiţeiului din interiorul scoarţei terestre să iasă la suprafaţă şi să se acumuleze într-un crater vulcanic. De-a lungul timpului, elementele chimice uşoare din ţiţei s-au evaporat, lăsând în urmă bitum, o mixtură formată din ţiţei, argilă şi apă. 

Foto:amusingplanet.com/r.lt/Flickr

Lacul a fost descoperit în anul 1595 şi a fost exploatat până în 1867. Se estimează că, de-a lungul acestei perioade, au fost extrase circa 10 milioane de tone de bitum, alte 6 milioane de tone rămânând încă în lac. 

Există lacuri cu bitum şi în alte colţuri ale lumii, cum ar fi SUA (lacurile McKittrick din California de Sud şi lacurile Carpinteria din regiunea Santa Barbara), Venezuela (lacul Bermudez), Irak sau Azerbaidjan. Aceste formaţiuni au stârnit nu numai interesul companiilor miniere, ci şi al naturaliştilor şi paleontologilor, deoarece în aceste locuri s-a conservat un număr extrem de mare de fosile preistorice. Astfel, numai în lacurile La Brea au fost descoperite rămăşiţele a peste 4000 de indivizi din specia Canis dirus, dar şi materialul osteologic a circa 2000 de tigri cu dinţi sabie. 

Foto:amusingplanet.com/Kimon Berlin/Flickr

În lacurile cu bitum din Tirinidad nu au descoperite doar fosile de animale, ci şi rămăşiţele osoase ale unor oameni care au trăit aici în Preistorie. De exemplu, în interiorul unei astfel de formaţiuni a fost găsit scheletele unei femei şi ale unui câine domesticit care au trăit în urmă cu aproximativ 10.000 de ani. Oamenii de ştiinţă presupun că ambele cadavre au fost depuse aici în cadrul unui ritual sacru asemănător celor realizate în trecut în mlaştinile din nordul Europei. 

Până în anul 1901, când un geolog a cercetat zona, s-a crezut că scheletele descoperite în lacurile cu bitum erau cele ale unor oameni morţi de curând. Nu a trecut mult timp până când faima locaţiei s-a răspândit, iar căutătorii de comori au început să scoată material osteologic din lacuri. Acest lucru s-a întâmplat până în 1913, când proprietarul de atunci al terenurilor, George Alan Hancock, a primit din partea Muzeului de Istorie Naturală din Los Angeles dreptul de a scoate la suprafaţă fosilele, dar şi obligaţia de a le ceda acestei instituţii. 

Scheletul unui mamut descoperit într-unul dintre lacurile din zona La Brea (Foto:amusingplanet.com/Roni/Flickr)

Astăzi, o parte dintre fosilele descoperite în lacurile La Brea sunt expuse în cadrul Muzeului George Alan Hancock din Los Angeles. 

Sursa: amusingplanet.com

Vă mai recomandăm şi: Lacul scheletelor, un mister sumbru al Himalayei

                                             Osoyoos – lacul ,,pătat” din Canada (FOTO)

                                             Sub Marea Caraibelor există un lac subteran